Martisoare handmade la targul de pe 23-24 februarie!

Anul trecut am făcut mărțișoare în echipă cu cineva, anul ăsta sunt pe cont propriu! Las aici o însemnare rapidă să vă anunț că puteți fi la curent cu modelele pe blogul dedicat acestei nișe - www.comandamartisoare.wordpress.com. Aș aprecia dacă ați da mai departe link-ul, în cazul în care vă place ceea ce vedeți :)

De asemenea, vă invit la târg! Ce târg? Primul târg la care o să particip, aveți detaliile în afișul de mai jos. Cred că e o bună ocazie să ne cunoaștem și să vedeți pe viu lucrurile pe care le fac, mai ales că nu o să fie doar mărțișoare, o să fie și alte tipuri de accesorii - cercei, brățări etc.

Vă aștept acolo pe 23-24 februarie!

#primageantă

Sincer, nu mai țin minte câți ani aveam când am primit prima geantă și nici măcar nu știu dacă geanta despre care urmează să vă vorbesc a fost chiar prima. Uneori memoria ne mai înșală, dar eu vă povestesc ce îmi aduc aminte.

 Presupun că aveam în jur de 8-9 ani când o foarte dragă mătușă a mea mi-a dat o gentuță asemenea ”lunch bag”-urilor americane cu care își trimit părinții la școală copiii. Eh, la noi încă se purta senvișul la pachet și mărul, deci nu intra în discuție să o folosesc cu acest scop.

Era mov. Se pare că această culoare mi-a fost imprimată în minte de copil, avea un model vesel pe ea și era pătrățoasă, cu bretea, dar și mâner. Am plecat o dată cu mama de acasă și ne-a prins ploaia pe drum. Vă picăturile de apă și acum mărunte pe capacul pătrat al gentuței, dar și pe ochelarii mamei.

Ne-am adăpostit temporar sub un copac (pentru că pe atunci mai erau copaci pe drum, acum nu mai sunt decât betoane) și mama mi-a zis că ploaia aia măruntă se numește ”ploaie leu”. Nu știu de unde a scos-o sau dacă e adevărat, dar mi-a plăcut ideea și am reținut-o până în ziua de azi. Bine, scena aia n-o să o uit în viața mea, nu știu de ce. Poate pentru că eram doar cu mama și pentru că era prima oară când îmi scoteam la plimbare gentuța mov. Cine știe.

De copil am avut imaginație bogată și nu a făcut excepție nici data aceea când ne-a prins ploaia pe drum. Îmi imaginam că o să ne putem micșora și o să intrăm în gentuță să nu ne plouă. Parcă am și încercat asta, mi-am băgat puțin nasul în ea. Mirosea puternic a plastic, dar era bună de ploaie, impermeabilă. Dacă eram liliputani, puneam și de un grătar acolo.

Azi vă scriu despre prima geantă pe care am avut-o în viața mea, dar și despre prima geantă pe care am făcut-o. De ceva vreme nimic din ce găsesc în comerț nu mă mai mulțumește. Medicul mi-a recomandat să nu mai port genți pe un umăr, deși inevitabil tot la ele ajung. Ghiozdanele sunt mult prea mari pentru ce am eu de cărat și nici nu se potrivesc mereu cu ținuta. Îmi plac ghiozdanele acelea mititele, din piele, dar unul din ăla e în jur de 60-70 de lei și nu-s dispusă să dau atâția bani. Astea foarte mari din piele iar nu îmi prea plac...

În fine, am ajuns să am doar două opțiuni: o borsetă în care țin strictul-strictul necesar (cam îndesate, ce e drept) și o sacoșă de pânză pe care am personalizat-o și căreia i-am pus fermoar. Probleme sunt cu amândouă. Borseta e de data asta mult prea mică și mă enervează că nu încape nici măcar o carte în ea, iar geanta se murdărește foarte repede.

Ieri am stat până la 1 noaptea să termin prima mea geantă handmade. Dacă tot mi-am cumpărat atâta material, am zis să îl și folosesc la ceva. Din nou, sunt foarte mândră de cum a ieșit, mai ales de trandafirul din satin cu mărgele din colț. Are fermoar (nu înțeleg de ce naibii costă așa mult fermoarele, am dat 5 lei pe unul de juma de metru) și chiar și un buzunărel interior pentru telefon sau altceva ce vreți să separați.

La cât am cusut la ea, aș spune că e foarte rezistentă, însă cum nu am de unde să știu, nu recomand să o îngreunați cu mai mult de 1Kg. Are dimensiuni de aproximativ 24,5 x 27cm, iar breteaua are 1,22m.

Pentru cine e interesat/ă, o dau cu un preț de 80 de lei, prin predare personală în București.

Meowmade și brățările rezistente

Adevărul despre mine e unul: nu port întotdeauna accesorii handmade! De multe ori îmi place să port doar ce am din argint pentru că în mare parte sunt altfel legată de ele sufletește. Cercei handmade am făcuți de mine cu grămada dar, cu toate că fiecare pereche are povestea ei, nu-mi vine să îi port mereu. Presupun că depinde de stare, dar și de locul unde merg și de ținută. De exemplu, de multe ori port cerceii pe care îi fac la diverse conferințe pentru a-mi face într-un fel reclamă sau pentru a ieși în evidență. Chiar e o metodă bună, dar îi port mai rar când ies cu prietenii pentru că ei deja sunt la curent cu lucrările mele.

Brățările sunt pentru mine un accesoriu obligatoriu. Le port de ani de zile pe cele de argint la mână, am două acum și sigur le-ați văzut sau o să le vedeți dacă o să ne cunoaștem vreodată personal. Una dintre ele este de la cea mai bună prietenă, mi-a dăruit-o în 2008 de ziua mea, deci are 4 ani și pe cea de-a doua am primit-o de la mama în 2010 tot de ziua mea. Mai primisem una și de la o verișoară tot prin 2010, dar s-a rupt anul acesta. Celelalte două rezistă eroic, le dau foarte rar jos, aproape niciodată. Singura problemă am avut la cea cu multe simboluri atârnate pentru că am mai pierdut din ele, dar nu-i nimic, le-am înlocuit cu altceva. În rest, totul bine. Port brățările astea de 4 ani și 2 ani și am purtat altele înaintea lor până s-au rupt.

De ce vă vorbesc despre brățări?

Pentru că pe la sfârșitul lui mai anul acesta am mers la o conferință unde s-au dat gratuit și brățările prieteniei, marca Meowmade. Vă spun sincer că mie nu îmi plăceau brățările de tipul ăsta lucrate manual. Da, erau frumoase purtate de ceilalți, însă nu credeam că mi se potrivesc mie. Asta până m-am reîntâlnit cu Dana, mi-am ales o brățară și am pus-o la mână. Am dat-o jos a doua zi, dar apoi în câteva zile am pus-o la loc la mână pentru că stătea așa tristă pe birou și în timp a început chiar să îmi placă.

Din mai nu mi-am mai dat nici brățara asta jos de la mână. O spăl foarte des, de fapt, de fiecare dată când mă spăl pe mâini și sigur, nu mai e la fel de strălucitoare ca în prima zi însă a rezistat chiar foarte bine. În orice caz, am ajuns foarte încântată de ea, așa că am mai luat vreo 5 de la Meowmade, câteva pentru mine și câteva ca să le dăruiesc prietenilor.

Faza e următoarea, pentru că este și o fază în toată treaba asta. Brățara din mai împlinește 5-6 luni și de ceva vreme mă tot gândesc când să o schimb (pentru că sunt și nerăbdătoare să am una nouă). Vreau să fac tăierea vechii brățări și înnodarea celei noi un simbol. Am nevoie de ajutorul vostru. Voi ce eveniment ați marca prin schimbarea unei brățări?

Husa handmade pentru iPad 2 si SkirtBike

Aseară am realizat prima husă pentru iPad 2 de 20x26 cm, o puteți vedea în pozele de mai jos. Nu prea aveam ce să fac și m-am apucat să cos și pe când coseam liniștită, am văzut pe Facebook o invitație pentru SkirtBike. Știam că evenimentul se organizează doar o dată pe an, dar se pare că vremea de afară a permis și o ediție de toamnă.

Ce legătură au cele două? Am mers în Parcul Izvor și am împărțit cercei, inele, pandantive și brățări, în jur de 20-30, prea puține pentru câte fete erau acolo, evident, dar destule cât să mai fac loc pentru noi modele în cutia cu accesorii. În plus, am cunoscut oameni noi și drăguți :)

Atmosfera a fost foarte frumoasă și îmi pare foarte bine că am mers, mai ales că fetele au fost așa încântate de accesorii. În orice caz, revenind la huse, sper să apuc să le dau. Știți pe cineva care are iPad 2 sau MacBook Air de 13? :D

Husa de laptop handmade în care mi-am cusut gândurile

Nu știu exact de unde să încep povestirea. Poate ar fi bine să vă spun din start că mie nu îmi plăcea să lucrez cu materiale textile. Îmi place să experimentez cu mai multe materiale și când vine vorba de accesorii și când vine vorba de altceva, însă la textile nu m-am băgat prea des din mai multe motive, unul dintre ele fiind acela că mama face mișto de mine des cum că aș coase saci.

Ideea de a face huse pentru diverse device-uri a venit de la un amic care m-a abordat într-o seară pe Facebook și mi-a spus că ar fi vrut una și că s-a gândit automat la mine. Apoi altcineva mi-a spus că i-ar trebui o husă pentru un Macbook Air de 13 inch, așa că i-am zis că îi fac eu una. Cum nu sunt genul de om care să nu se țină de cuvânt dacă spune o chestie, duminică am țopăit repejor în Obor să caut materialul potrivit, care să ofere un minim de protecție laptop-ului.

Am fost în magazin, în vreo 3 locuri diferite. Inițial am căutat fetru, dar nimeni nu avea așa că am rămas la bumbac, mi s-a părut mai grosuț. Jur că n-am știut cât să cumpăr așa că am luat la ochi - 1m, să îmi ajungă mă gândesc. Eh, până la urmă 1m s-au dovedit a fi 2m împăturiți, deci eu habar n-am de măsuri, de cât înseamnă juma de metru, un metru, nici măcar nu știam de cât o să fie husa exact. Am luat totul ”la ochi” și am aruncat și trei nasturi în rețetă. 3 nasturi mari, frumoși și albaștri pentru care nu o să vă spun cât am plătit pentru că mi-e jenă :)) Așa e când nu te duci cu calculele bine făcute dinainte.

Am ajuns duminică seara acasă și m-am pus pe tăiat, cusut și măsurat. N-am mai găsit metrul de haine, așa că am măsurat ca tâmplarii cu ruleta. Am stabilit ca husa să aibă 35cmx25cm, cu 2-3cm marjă față de laptop și 2-3cm pentru cusut. M-am luptat inițial cu materialul că era mult (hăhăhă) și mie îmi trebuia cu mult mai puțin (hăhăhă).

Acum mă uit în urmă și nu îmi mai aduc aminte sau mai bine zis nu îmi dau seama cum dracului am tăiat materialul drept, având în vedere că am lucrat totul pe pat și nu pe o masă dreaptă. Ideea e că prima bucată am tăiat-o la ochi, cum mi s-a părut mie drept (ar fi fost bun un poloboc), apoi am tăiat alte 3 bucăți la fel și le-am prins în bolduri. Am tăiat o a cincea bucată de material (satin de data asta), după aceleași dimensiuni și am prins-o la mijlocul celor 4.

Le-am cusut pe toate 5 deodată temeinic și dublu, ca să fie rezistentă și a ieșit ce mi-am dorit. Două straturi de bumbac de o parte și alta și partea neagră de satin care să delimiteze fața de spate. A ieșit grosuță, rezistentă aș spune, mi-a plăcut din prima. Problemele au intervenit la cusutul nasturilor pentru că trebuia să cos doi la aceeași distanță unul de altul, aceleași distanțe față de margini și n-am avut răbdare să rețin cât era distanța între ei cu ruleta, deși am încercat să fac asta. Tot la ochi i-am cusut și cum nu merge de fiecare dată chestia asta, pe primul l-am cusut bine și pe al doilea prost. A trebuit să tai cusătura și să cos iar nasturele.Menționez că nu am făcut husa după un tutorial, ci ghidându-mă după cum mi-au ieșit lucrurile la husele de telefon pe care le făcusem înainte.

Cel mai mult au durat fâșiile care se prind de nasturi. Au fost foarte migăloase și obositoare și nici măcar nu am știut cum să fac cu partea de mijloc unde se prinde nasturele. Bumbacul ăsta se deșiră dacă îl lași simplu tăiat, așa că trebuia să le fac ceva. Am încercat să le ard ușor pe margini, dar pe lângă faptul că se deșirau în continuare, îmi mai murdărea și materialul așa că am apelat tot la cusut. Dilema a fost că n-am știut cum să cos mai exact. Prima fâșie evident a ieșit mai prost, dar e bine că la celelalte două fâșii m-am prins cum să cos și am remediat-o ulterior (zic eu) și pe prima.

Am lucrat la foc continuu două seri, dar sunt extrem de mândră de ce a ieșit. Rezultatul îl vedeți în poze. Știu că este un model simplu, dar este chiar prima husă pe care o fac și n-avea rost să mă complic. Se pot adăuga și se pot face multe, mă gândeam chiar să îi pun un buzunărel pentru stick. Mie mi-ar plăcea să am așa ceva la husă, însă am decis să o las mai simplă, plus că nu știu dacă o să o vrea cineva până la urmă :D .

Adevărul e că am pus mai mult suflet în ea decât în multe alte chestii. Am cusut-o cu gânduri, așa îmi place să spun, pentru că au fost două seri în care am cusut și am cusut și am cusut și m-am gândit la multe și mi-am adus aminte de multe, am cântat și fredonat singură, în camera mea. Parcă fiecare împunsătură de ac a fost un gând, un moment, o secundă marcată prin care am trecut un fir din liniște și din mine. E relaxant și obositor în același timp, dar satisfacția pe care o ai când îți iese lucrul respectiv valorează cât toți nasturii din Obor. Sunt foarte curioasă cum arată un laptop în ea, mai ales un MacBook Air de 13.

În sfârșit, acum măcar pot să dorm liniștită că am terminat ce aveam de făcut. Mâine urmează să mă gândesc ce fac cu restul de bumbac rămas. Pe curând :)

Catalog de toamnă!

După o lungă perioadă de absentare, iată că mă reîntorc cu o surpriză pentru voi!

În general nu îmi place vara, așa că venirea toamnei nu poate fi decât o binecuvântare pentru mine. Toamna s-au născut oameni importanți din viața mea, toamna am început școala prima oară, dar nu numai.

Anotimpul ăsta are pur și simplu un aer frumos, colorat, dinspre cald spre rece și în plus, cel mai important e că ne putem scoate eșarfele și șalurile la purtat, paltonașele subțiri care-s gata să înfrunte apusuri noi de soare, cu un cer din ce în ce mai colorat.

Și dacă la mine se întâmplă lucruri frumoase toamna, am zis să se întâmple și la voi. Am revenit cu o colecție dedicată acestui anotimp al frunzelor, umbrelelor și cărților pentru școală :) În filmulețul de mai jos găsiți peste 40 de perechi de cercei unicate.

O să merg pe sistemul primul venit, primul servit! Adică nu voi reface modelele la cerere. Este disponibilă o singură pereche din fiecare model (asta și pentru că multe dintre modele sunt făcute prin amestec de culori și e destul de greu să ajungi la aceeași nuanță). Pozele le veți găsi și pe pagina de Facebook, așa că vă invit să dați Like și să urmăriți activitatea noastră și acolo.

Câteva dintre perechi sunt făcute și cu o nouă tehnică (cu sare) și-s tare mândră de rezultat.

Cine dorește să facă o comandă mă poate contacta pe Twitter și e-mail la G_Lexis2005@yahoo.com (NU YM) Menționez și că predarea produselor se face personal în București, așa că trebuie să stați aici sau să aveți pe cineva prin care să le puteți ridica.

Preț: 10 lei/pereche



Orice feedback constructiv este bine venit așa că apreciem dacă lăsați mai jos un comentariu să ne spuneți cum vi se pare noul catalog.

Să aveţi o primăvară frumoasă!

Nu am prea multe lucruri de spus în seara asta. Am lucrat din greu şi eu şi colega de proiect, am făcut şi noi tot ce am putut în proiectul cu mărţişoare. Într-o seară am făcut cerceii de mai jos pe care vi-i dedic. Recunosc că am văzut un model asemănător undeva, dar nu mai ştiu unde. Dacă aflu unde am mai văzut modelul, vă dau link-ul ca să nu îmi asum creditele.
Sper să aveţi o primăvară frumoasă, cu flori, sănătate şi linişte sufletească! Vă doresc tot binele din lume, sper să ne "auzim" într-o săptămână, pe 1 martie, să îmi arătaţi toate lucrurile minunate pe care le-aţi primit de la băieţi anul acesta :)

Cadouri de Valentine's Day pentru ea :)

Pentru băieţi: - Pink Valentine

De ce pentru ea?

Pentru că e specială, pentru că o iubeşti sau îţi place de ea şi vrei să o impresionezi. Pentru că se aranjează zilnic PENTRU TINE şi nu pentru alţii, pentru că îţi place cum zâmbeşte, pentru că te amuză cum chicoteşte când o săruţi pe gât, pentru că îţi aranjează gulerul de la cămaşă înainte să ieşi din casă şi nu te lasă să ieşi arătând ca un idiot.
Pentru că are întotdeauna grijă să îţi lase şi ţie cafea în ibric sau în cafetieră, pentru că îţi place când râde cu poftă la glumele tale, pentru că roşeşte când o săruţi din senin şi îi vezi pieptul cum tresaltă de fericire când îi propui să fugiţi pentru câteva zile. Pentru că e ea.

De ce un cadou handmade?

Pentru că ea o să aprecieze, pentru că o să îl poarte, pentru că o să ştie că înseamnă mai mult, pentru că nu e foarte scump şi vine în serie limitată... ca ea :)

Pentru fete: - Blue Valentine

Titlul meu se referă şi la tine. La tine, cea care nu are un el care să îi cumpere un cadou handmade, tu cea care înfrunţi singurătatea, care te-ai obişnuit cu ea, care închizi ochii atunci când vezi cupluri pe stradă sau în metrou. Tu, cea care meriţi la fel de mult, poate mai mult pentru că duci totuls singură. Fă-ţi un cadou, e frumos şi sănătos.

Rândurile mele sunt pentru tine, lucrurile de mai jos sunt şi pentru tine. Şi chiar dacă sunt tot fată, o să fiu prin ceea ce am lucrat, alături de tine, pentru că acolo unde sunt două suflete nu poate exista singurătate :)

Învaţă să faci haz de necaz :) 

Comandă martisoare de la noi

Ştiu că nu prea am dat pe aici cu zilele, uneori cu lunile, dar de ceva timp eu şi Monica am tot lucrat la un proiect care a început să crească din ce în ce mai mult şi să ne placă.

Am pornit de la ideea că bărbaţii urăsc în general să cumpere mărţişoare din cauza aglomeraţiei din târguri, din cauza timpului pierdut etc. aşa că am dorit să le venim în ajutor. Pentru că este o perioadă grea şi puţin riscantă (pentru că doamnele vor întotdeauna să se simtă speciale) am lansat ComandaMartisoare, un blog prin care puteţi comanda mărţişoare de la noi, acestea fiind distribuite personal într-un punct stabilit pentru a vă scuti de taxe poştale/curieri şi alţi bani în plus aruncaţi pe transport.

Sunt nişte mărţişoare handmade, unicat, ce pot fi mai apoi purtate ca pandantive. Mai multe despre cum se comandă puteţi găsi chiar pe blogul de mai sus, în articolul Cuvânt de început :)

Castiga un pom de Craciun... plin cu cercei :)

M-am hotarat sa va fac o surpriza de sarbatori. Organizez un concurs ceva mai maricel prin care vreau sa va rasplatesc creativitatea si pasiunea pentru bijuterii.

Ce puteti castiga?

Premiul 1: Un pom de Craciun cu 12 perechi de cercei handmade pentru fiecare luna a anului 2012 si o bratara rosie de la Mos Craciun pentru anul care a trecut.
Premiul 2 :Un colier din margele toho (ultima poza de mai jos)

 

Ce trebuie sa faceti pentru a castiga?

Premiul 1 este adresat celor care detin un blog, iar premiul 2 este dedicat celor fara blog (pentru ca nu trebuie sa discriminam cititorii) care vor participa lasand un comentariu la acest articol. Atat comentariul, cat si articolul de pe blog trebuie sa contina o poveste despre accesorii. De exemplu: despre cum am pierdut si am regasit un cercel, despre cum am primit o bratara, un inel, etc. Se vor puncta creativitatea si originalitatea.

Materialele de pe bloguri trebuie sa contina link spre http://alte-lucruri.blogspot.com si pagina de handmade - http://facebook.com/handmadebylexis. Cei care nu detin un blog trebuie doar sa dea un like aceleiasi pagini de facebook.

Perioada de desfasurare a concursului este 5 decembrie-24 decembrie ora 23.00. Pe 24-25 decembrie vom anunta castigatorii celor doua premii oferite.

Cine va juriza?

Eu si Stefan vom fi cu ochii pe voi.

Cum poti ajuta chiar daca nu vrei sa participi?

Orice Share, RT si orice postare de blog care va promova concursul vor fi apreciate cu siguranta. Multumim anticipat :)
Daca mai aveti nelamuriri asteptam cu drag comentariile voastre.
Spor la scris! 
SportG_Lexis2005@yahoo.com G g_Lexis2005@yahoo.com

Cercei cu poveste

Ma gândeam in dimineata asta la faptul ca fiecare accesoriu pe care il fac are o poveste. Si ce e si mai interesant e ca pasiunea mea pentru accesoriile handmade a pornit tot cu o poveste, una lunga si in mare parte trista. Cel mai important lucru e ca am descoperit ceva ce imi place, ce imi ocupa timpul si ii bucura si pe ceilalti. Aproape nu imi vine sa cred ca se fac in curand 2 ani de cand am descoperit hobby-ul asta.

Accesoriile care nu imi ies bine, care au defecte si pe care nu le-as da nici drept cadou, le pastrez si port eu. Mai jos sunt 2 perechi de-ale "mele", trandafirii si ciupercutzele. In poza nu se vede, dar ciupercutzele au piciorul usor galbui si trandafirii i-am facut special pentru mine... pentru ca imi plac si nu am decat o pereche mai putin reusita, dar uite ca nu am avut parte de ei pentru ca prima oara cand i-am purtat am pierdut unul dintre ei.... Ce bine ca pot sa imi confectionez altul :)

IClay

Din categoria experiment, domnul din imagine (ce nume spuneţi să îi dăm?) a fost confecţionat dintr-un material nou. Am aflat de IClay de la o prietena educatoare. Materialul este non-toxic şi de aceea este recomandat şi copiilor cu vârste mai mici de 8 ani. Deocamdată nu ştiu cum se va "usca", dar există mult mai multe avantaje decât... FIMO la o primă vedere.

În primul rând preţul... Ultimele pacheţele de FIMO le-am luat cu 8 lei-56 de grame din magazin, pe când IClay este mai ieftin (eu l-am luat cu 4.70 borcănelul, dar nu scrie gramajul). Cu IClay se lucrează mult mai uşor, este un material mult mai fin, deşi am întâlnit dificultăţi când a venit timpul să dau gaura pandantivelor pentru za.

Este şi elastic, chiar seamănă cu guma de mestecat şi deci nu se rupe dacă vrei să faci o foaie mai subtire (pentru o petala de floare sa zicem), nu tre sa frămânţi la el până ţi se învineţesc palmele şi nu te murdăreşti pe mâini de la el. Nu trebuie copt... asta cel mai important, se usuca la aer deoarece conţine apă, dar după uscare trebuie ferit de apă ca să nu i se strice forma din câte am înţeles.

Forma de mai sus deja e promisă cuiva, dar să vedem cum iese în final. Ah... şi i-am adăugat şi un basc negru, poza a fost făcută înainte.

Primii cercei realizaţi cu tehnica transferului de imagine

Cercei-experiment, făcuţi cu tehnica transferului de imagine. Ăştia sunt singurii care au ieşit super frumoşi, nu ştiu dacă o ştiţi pe January Jones sau poza, dar mie imi place de ea (şi de poză :))) foarte mult!

După acest tutorial: http://andreaz-workshop.blogspot.com/2009/10/transfer-de-imagine.html
Poza e de pe IMDB: http://www.imdb.com/media/rm3706489088/nm0005064

P.S. Ceilalti cercei nu au iesit foarte bine pentru ca am folosit poze imprimate cu cerneală (în consecinţă s-a întins cerneal), nu cu toner şi nici n-am avut mai multă răbdare să îi bibilesc :))

Colectia iarna-primavara