Nu știu exact de unde să încep povestirea. Poate ar fi bine să vă spun din start că mie nu îmi plăcea să lucrez cu materiale textile. Îmi place să experimentez cu mai multe materiale și când vine vorba de accesorii și când vine vorba de altceva, însă la textile nu m-am băgat prea des din mai multe motive, unul dintre ele fiind acela că mama face mișto de mine des cum că aș coase saci.
Ideea de a face huse pentru diverse device-uri a venit de la un amic care m-a abordat într-o seară pe Facebook și mi-a spus că ar fi vrut una și că s-a gândit automat la mine. Apoi altcineva mi-a spus că i-ar trebui o husă pentru un Macbook Air de 13 inch, așa că i-am zis că îi fac eu una. Cum nu sunt genul de om care să nu se țină de cuvânt dacă spune o chestie, duminică am țopăit repejor în Obor să caut materialul potrivit, care să ofere un minim de protecție laptop-ului.
Am fost în magazin, în vreo 3 locuri diferite. Inițial am căutat fetru, dar nimeni nu avea așa că am rămas la bumbac, mi s-a părut mai grosuț. Jur că n-am știut cât să cumpăr așa că am luat la ochi - 1m, să îmi ajungă mă gândesc. Eh, până la urmă 1m s-au dovedit a fi 2m împăturiți, deci eu habar n-am de măsuri, de cât înseamnă juma de metru, un metru, nici măcar nu știam de cât o să fie husa exact. Am luat totul ”la ochi” și am aruncat și trei nasturi în rețetă. 3 nasturi mari, frumoși și albaștri pentru care nu o să vă spun cât am plătit pentru că mi-e jenă :)) Așa e când nu te duci cu calculele bine făcute dinainte.
Am ajuns duminică seara acasă și m-am pus pe tăiat, cusut și măsurat. N-am mai găsit metrul de haine, așa că am măsurat ca tâmplarii cu ruleta. Am stabilit ca husa să aibă 35cmx25cm, cu 2-3cm marjă față de laptop și 2-3cm pentru cusut. M-am luptat inițial cu materialul că era mult (hăhăhă) și mie îmi trebuia cu mult mai puțin (hăhăhă).
Acum mă uit în urmă și nu îmi mai aduc aminte sau mai bine zis nu îmi dau seama cum dracului am tăiat materialul drept, având în vedere că am lucrat totul pe pat și nu pe o masă dreaptă. Ideea e că prima bucată am tăiat-o la ochi, cum mi s-a părut mie drept (ar fi fost bun un poloboc), apoi am tăiat alte 3 bucăți la fel și le-am prins în bolduri. Am tăiat o a cincea bucată de material (satin de data asta), după aceleași dimensiuni și am prins-o la mijlocul celor 4.
Le-am cusut pe toate 5 deodată temeinic și dublu, ca să fie rezistentă și a ieșit ce mi-am dorit. Două straturi de bumbac de o parte și alta și partea neagră de satin care să delimiteze fața de spate. A ieșit grosuță, rezistentă aș spune, mi-a plăcut din prima. Problemele au intervenit la cusutul nasturilor pentru că trebuia să cos doi la aceeași distanță unul de altul, aceleași distanțe față de margini și n-am avut răbdare să rețin cât era distanța între ei cu ruleta, deși am încercat să fac asta. Tot la ochi i-am cusut și cum nu merge de fiecare dată chestia asta, pe primul l-am cusut bine și pe al doilea prost. A trebuit să tai cusătura și să cos iar nasturele.Menționez că nu am făcut husa după un tutorial, ci ghidându-mă după cum mi-au ieșit lucrurile la husele de telefon pe care le făcusem înainte.
Cel mai mult au durat fâșiile care se prind de nasturi. Au fost foarte migăloase și obositoare și nici măcar nu am știut cum să fac cu partea de mijloc unde se prinde nasturele. Bumbacul ăsta se deșiră dacă îl lași simplu tăiat, așa că trebuia să le fac ceva. Am încercat să le ard ușor pe margini, dar pe lângă faptul că se deșirau în continuare, îmi mai murdărea și materialul așa că am apelat tot la cusut. Dilema a fost că n-am știut cum să cos mai exact. Prima fâșie evident a ieșit mai prost, dar e bine că la celelalte două fâșii m-am prins cum să cos și am remediat-o ulterior (zic eu) și pe prima.
Am lucrat la foc continuu două seri, dar sunt extrem de mândră de ce a ieșit. Rezultatul îl vedeți în poze. Știu că este un model simplu, dar este chiar prima husă pe care o fac și n-avea rost să mă complic. Se pot adăuga și se pot face multe, mă gândeam chiar să îi pun un buzunărel pentru stick. Mie mi-ar plăcea să am așa ceva la husă, însă am decis să o las mai simplă, plus că nu știu dacă o să o vrea cineva până la urmă :D .
Adevărul e că am pus mai mult suflet în ea decât în multe alte chestii. Am cusut-o cu gânduri, așa îmi place să spun, pentru că au fost două seri în care am cusut și am cusut și am cusut și m-am gândit la multe și mi-am adus aminte de multe, am cântat și fredonat singură, în camera mea. Parcă fiecare împunsătură de ac a fost un gând, un moment, o secundă marcată prin care am trecut un fir din liniște și din mine. E relaxant și obositor în același timp, dar satisfacția pe care o ai când îți iese lucrul respectiv valorează cât toți nasturii din Obor. Sunt foarte curioasă cum arată un laptop în ea, mai ales un MacBook Air de 13.
În sfârșit, acum măcar pot să dorm liniștită că am terminat ce aveam de făcut. Mâine urmează să mă gândesc ce fac cu restul de bumbac rămas. Pe curând :)
